Lu Verbu
Origine: Vita (TP)
Si recita contro lampi e tuoni, alla sera...
Lu Verbu sacchiu, lu Verbu a' ddiri,
lu verbu chi lassau nostru Signuri
quannu s'inniu a la cruci a muriri
pi' sarvari a niatri piccaturi.
O piccaturi, o piccatrici,
guardala e riguardala sta' cruci
ed ai falli Gesuzzu e fa
piccoli e granni n'ama gghiri dda.
Affaccia Gesù cu la cruci 'ncoddu:
ch'è gavuta, ch'è bedda
e cu li chiai frischi e duci;
'na manu stisa 'ncelu e l'atra 'nterra
Affaccia San Giuvanni
c'un libriceddu d'oru chi liggia:
"Signuri, pirdunastivu l'Ebrei:
accussì atà pirdunari starmuzzi mei".
"Giuvanni, 'un ti li pozzu pirdunari,
c'aiu lassatu cunfissuri a cunfissari
e priricaturi a priricari;
ma iddi nenti ni vosiru fari;
vattinni a li peni 'nfernali.
Affaccia Maria:
Cu sapi lu Verbu e 'un nnu dici
esti cottu ni 'nna quarara di pici;
cu sapi lu verbu e 'un nnu l'impara
esti cottu nu 'nfurnu di quarara;
e cu dici lu verbu a la notti
è liberatu di ladia morti;
e cu lu dici tri voti 'ncampu
è scanzatu di troni e lampi;
e cu lu dici tri voti 'mmia (in via)
l'accumpagna la Virgini Maria.