Privacy Policy Cookie Policy

Lu Verbu

Santino Contro la tempestaOrigine: Vita (TP)

Si recita contro lampi e tuoni, alla sera...

Lu Verbu sacchiu, lu Verbu a' ddiri,
lu verbu chi lassau nostru Signuri
quannu s'inniu a la cruci a muriri
pi' sarvari a niatri piccaturi.
O piccaturi, o piccatrici,
guardala e riguardala sta' cruci
ed ai falli Gesuzzu e fa
piccoli e granni n'ama gghiri dda.

Affaccia Gesù cu la cruci 'ncoddu:
ch'è gavuta, ch'è bedda
e cu li chiai frischi e duci;
'na manu stisa 'ncelu e l'atra 'nterra

Affaccia San Giuvanni
c'un libriceddu d'oru chi liggia:
"Signuri, pirdunastivu l'Ebrei:
accussì atà pirdunari starmuzzi mei".
"Giuvanni, 'un ti li pozzu pirdunari,
c'aiu lassatu cunfissuri a cunfissari
e priricaturi a priricari;
ma iddi nenti ni vosiru fari;
vattinni a li peni 'nfernali.
Affaccia Maria:
Cu sapi lu Verbu e 'un nnu dici
esti cottu ni 'nna quarara di pici;
cu sapi lu verbu e 'un nnu l'impara
esti cottu nu 'nfurnu di quarara;
e cu dici lu verbu a la notti
è liberatu di ladia morti;
e cu lu dici tri voti 'ncampu
è scanzatu di troni e lampi;
e cu lu dici tri voti 'mmia (in via)
l'accumpagna la Virgini Maria.


«Giusto è che questa terra, di tante bellezze superba, alle genti si addìti e molto si ammiri, opulenta d'invidiati beni e ricca di nobili spiriti». Lucrezio - De rerum natura -

«L'Italia senza la Sicilia non lascia immagine nello spirito: la Sicilia è la chiave di tutto».
Johann Wolfgang Goethe - Viaggio in Italia - (alla lettera datata "Palermo, venerdì 13 aprile 1787")

«Venga a' lidi tuoi fè d'opre alte e leggiadre, o isola del sole, o tu d'eroi Sicilia antica madre». Giosuè Carducci - Alla figlia di F. Crispi -

«Ajo visto el mappamondo et la carta da navichare, ma Sicilia ben me pare più bel isola del mondo».
Carmelo Trasselli - Sicilia, levante e Tunisia -

«E la bella Trinacria, che caliga tra Pachino e Peloro, sopra 'l golfo che riceve da Euro maggior briga, non per Tifeo ma per nascente solfo, attesi avrebbe li suoi regi ancora, nati per me di Carlo e di Ridolfo, se mala segnoria, che sempre accora li popoli suggetti, non avesse mosso Palermo a gridar: "Mora, mora!"». Dante - Paradiso: Canto VIII -